Mefedrona, cunoscută și sub denumirea de 4-MMC sau "miau miau", este un drog psihoactiv sintetic aparținând clasei cathinone. Popularitatea sa a crescut vertiginos în Regatul Unit la începutul anilor 2000 și s-a răspândit rapid în întreaga lume. Drogul este similar din punct de vedere chimic cu catinona, un stimulent natural găsit în planta khat. Mefedrona este un stimulent puternic care crește nivelurile de dopamină, serotonină și noradrenalină din creier, creând un sentiment de euforie, energie crescută și excitație accentuată. Cu toate acestea, drogul poate duce la creșterea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale, anxietate, paranoia, psihoză și dependență, iar efectele sale pe termen lung rămân neclare.
Istoria mefedronei datează de la sinteza sa în 1929, dar a rămas relativ necunoscută până când un chimist clandestin numit Kinetic a redescoperit-o în 2003. Kinetic a publicat un raport privind efectele sale pe site-ul The Hive. El a raportat că a încercat 50 mg de compus, care nu a avut prea mult efect, dar apoi a tras pe nas alte 100 mg aproximativ 30 de minute mai târziu, ceea ce a dus la valuri intense de energie și un sentiment de bunăstare similar cu Ecstasy. El a continuat să ia doze suplimentare și a declarat că încă mai simte efectele șase ore mai târziu.
Există, de asemenea, informații despre "Dr. Zee", un chimist israelian căruia i se atribuie descoperirea mefedronei în 2004. El ar fi descoperit accidental efectele psihoactive ale mefedronei în timpul unui studiu asupra medicamentelor antiinflamatoare. De atunci, a rămas în mare parte departe de ochii publicului, iar rolul său în distribuția și reglementarea drogului rămâne neclar.
Preocupările legate de riscurile pentru sănătate și de potențialul de dependență al mefedronei au dus la interzicerea acesteia în multe țări, inclusiv în Regatul Unit, SUA, Canada, Australia și multe state UE, însă studiul său este necesar din mai multe motive pozitive. În primul rând, înțelegerea efectelor drogului poate ajuta la identificarea de noi opțiuni de tratament pentru afecțiunile asociate. În al doilea rând, studierea mefedronei poate contribui la strategiile de reducere a riscurilor prin identificarea riscurilor potențiale și a ghidurilor de dozare sigură. În al treilea rând, cercetarea proprietăților sale de dependență poate conduce la noi opțiuni de tratament pentru tulburările legate de consumul de substanțe. În cele din urmă, studierea tendințelor mefedronei poate fundamenta politicile publice și intervențiile menite să reducă daunele legate de droguri.
Punerea în aplicare a aspectelor pozitive ale studierii mefedronei necesită un efort de colaborare care implică diverse părți interesate, inclusiv cercetători, factori de decizie politică, profesioniști din domeniul sănătății și publicul larg. Cercetătorii pot efectua studii și își pot împărtăși constatările cu profesioniștii din domeniul sănătății, cu factorii de decizie și cu publicul, pentru a fundamenta abordările bazate pe dovezi privind reducerea riscurilor. Factorii de decizie politică pot utiliza informațiile obținute din cercetare pentru a fundamenta politicile publice și a aloca fonduri pentru programele de reducere a riscurilor. Profesioniștii din domeniul sănătății își pot folosi cunoștințele pentru a oferi consiliere și sprijin în domeniul reducerii riscurilor persoanelor care consumă droguri. Publicul larg poate rămâne informat și poate pleda pentru politici și programe bazate pe dovezi menite să reducă daunele legate de mefedronă. În general, o abordare colaborativă ar putea conduce la tendințe bazate pe dovezi în ceea ce privește reducerea riscurilor și tratamentul tulburărilor legate de consumul de substanțe și, în cele din urmă, la reducerea efectelor negative ale mefedronei asupra sănătății publice.
Câteva ipoteze cu privire la modul în care mefedrona ar putea fi potențial utilă în medicină.
Istoria mefedronei datează de la sinteza sa în 1929, dar a rămas relativ necunoscută până când un chimist clandestin numit Kinetic a redescoperit-o în 2003. Kinetic a publicat un raport privind efectele sale pe site-ul The Hive. El a raportat că a încercat 50 mg de compus, care nu a avut prea mult efect, dar apoi a tras pe nas alte 100 mg aproximativ 30 de minute mai târziu, ceea ce a dus la valuri intense de energie și un sentiment de bunăstare similar cu Ecstasy. El a continuat să ia doze suplimentare și a declarat că încă mai simte efectele șase ore mai târziu.
Există, de asemenea, informații despre "Dr. Zee", un chimist israelian căruia i se atribuie descoperirea mefedronei în 2004. El ar fi descoperit accidental efectele psihoactive ale mefedronei în timpul unui studiu asupra medicamentelor antiinflamatoare. De atunci, a rămas în mare parte departe de ochii publicului, iar rolul său în distribuția și reglementarea drogului rămâne neclar.
Preocupările legate de riscurile pentru sănătate și de potențialul de dependență al mefedronei au dus la interzicerea acesteia în multe țări, inclusiv în Regatul Unit, SUA, Canada, Australia și multe state UE, însă studiul său este necesar din mai multe motive pozitive. În primul rând, înțelegerea efectelor drogului poate ajuta la identificarea de noi opțiuni de tratament pentru afecțiunile asociate. În al doilea rând, studierea mefedronei poate contribui la strategiile de reducere a riscurilor prin identificarea riscurilor potențiale și a ghidurilor de dozare sigură. În al treilea rând, cercetarea proprietăților sale de dependență poate conduce la noi opțiuni de tratament pentru tulburările legate de consumul de substanțe. În cele din urmă, studierea tendințelor mefedronei poate fundamenta politicile publice și intervențiile menite să reducă daunele legate de droguri.
Punerea în aplicare a aspectelor pozitive ale studierii mefedronei necesită un efort de colaborare care implică diverse părți interesate, inclusiv cercetători, factori de decizie politică, profesioniști din domeniul sănătății și publicul larg. Cercetătorii pot efectua studii și își pot împărtăși constatările cu profesioniștii din domeniul sănătății, cu factorii de decizie și cu publicul, pentru a fundamenta abordările bazate pe dovezi privind reducerea riscurilor. Factorii de decizie politică pot utiliza informațiile obținute din cercetare pentru a fundamenta politicile publice și a aloca fonduri pentru programele de reducere a riscurilor. Profesioniștii din domeniul sănătății își pot folosi cunoștințele pentru a oferi consiliere și sprijin în domeniul reducerii riscurilor persoanelor care consumă droguri. Publicul larg poate rămâne informat și poate pleda pentru politici și programe bazate pe dovezi menite să reducă daunele legate de mefedronă. În general, o abordare colaborativă ar putea conduce la tendințe bazate pe dovezi în ceea ce privește reducerea riscurilor și tratamentul tulburărilor legate de consumul de substanțe și, în cele din urmă, la reducerea efectelor negative ale mefedronei asupra sănătății publice.
Câteva ipoteze cu privire la modul în care mefedrona ar putea fi potențial utilă în medicină.
- Depresie rezistentă la tratament: S-a demonstrat că mefedrona are efecte asupra sistemelor de dopamină și serotonină din creier, care sunt, de asemenea, implicate în depresie. Deși există cercetări limitate pe această temă, există unele dovezi care sugerează că mefedrona ar putea fi utilă în tratarea depresiei rezistente la tratament.
- Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD): S-a demonstrat că mefedrona are efecte stimulante similare cu cele ale altor medicamente utilizate pentru tratarea ADHD, cum ar fi metilfenidatul. Deși sunt necesare mai multe cercetări, există posibilitatea ca mefedrona să fie utilizată ca opțiune alternativă de tratament pentru ADHD.
- Boala Parkinson: S-a demonstrat că mefedrona are efecte asupra sistemului dopaminei, care este afectat în boala Parkinson. Deși sunt necesare mai multe cercetări, există unele dovezi care sugerează că mefedrona ar putea fi utilă în tratarea unora dintre simptomele bolii Parkinson.
STATUT
Mefedrona a fost ilegală în multe țări din întreaga lume. Este demn de remarcat faptul că statutul legal al mefedronei poate varia în funcție de țara respectivă și de legislația acesteia.
Statutul legal al mefedronei în unele țări.
- Statele Unite ale Americii: Mefedrona este clasificată ca o substanță controlată din Lista I în temeiul legislației federale.
- Regatul Unit: Mefedrona a fost clasificată ca drog de clasă B în 2010, ceea ce face ilegală producerea, furnizarea sau posesia acesteia.
- Canada: Mefedrona este clasificată ca un drog din Lista III în temeiul Legii privind drogurile și substanțele controlate.
- Australia: Mefedrona este clasificată ca substanță din Lista 9, ceea ce face ilegală posesia, producerea sau vânzarea.
- Noua Zeelandă: Mefedrona este clasificată drept drog controlat de clasa C.
- Germania: Mefedrona este clasificată ca substanță controlată și este ilegală posesia sau distribuirea.
- Franța: Mefedrona este clasificată drept substanță psihotropă și este ilegală deținerea sau distribuirea acesteia.
- Rusia: Mefedrona este o substanță controlată și este ilegală producerea, vânzarea sau deținerea acesteia.
- Japonia: Deținerea, distribuirea și producerea de mefedronă pot avea consecințe juridice grave, inclusiv închisoare și amenzi.
- China: Mefedrona este ilegală și este clasificată ca substanță controlată din Lista I. Producția, vânzarea și utilizarea mefedronei sunt strict interzise, iar cei care sunt prinși încălcând legea se pot confrunta cu sancțiuni severe, inclusiv închisoare și amenzi.
FARMA
Farmacodinamica mefedronei implică capacitatea sa de a se lega și de a bloca recaptarea neurotransmițătorilor dopamină, noradrenalină și serotonină. Acest lucru duce la o creștere a nivelului acestor neurotransmițători în creier, ducând la o varietate de efecte, cum ar fi creșterea vigilenței, euforie și scăderea apetitului. Mefedrona are, de asemenea, o afinitate slabă pentru receptorul serotoninei 5-HT2 și pentru receptorii sigma.
Farmacocinetica mefedronei implică absorbția, distribuția, metabolismul și eliminarea acesteia în organism. Atunci când mefedrona este administrată pe cale orală, aceasta este absorbită rapid prin tractul gastrointestinal și atinge nivelurile plasmatice maxime în 30 până la 60 de minute. Atunci când este administrată intranazal sau intravenos, aceasta atinge nivelurile plasmatice maxime în câteva minute. Mefedrona are un timp de înjumătățire relativ scurt, de aproximativ 1-2 ore, ceea ce înseamnă că este rapid metabolizată și eliminată din organism.
În comparație cu 3,4-metilendioximetanfetamina, mefedrona are un debut mai rapid și o durată mai scurtă, dar prezintă totuși efecte fiziologice și subiective tipice substanțelor psihostimulante, cum ar fi creșterea tensiunii arteriale, a ritmului cardiac, a diametrului pupilelor și a temperaturii corpului. Dispoziția metabolică a mefedronei în modelele animale este caracterizată printr-o biodisponibilitate orală limitată și un metabolism hepatic semnificativ. Metabolismul mefedronei a fost descris la șobolani, hepatocite hepatice, microsomi hepatici umani și probe biologice umane. N-demetilarea, hidroxilarea, oxidarea, reducerea și conjugarea cu acizi carboxilici și glucuronide sunt principalele procese metabolice implicate în metabolismul hepatic al mefedronei. Enzima polimorfă de metabolizare a medicamentului, citocromul P450 2D6 (CYP2D6), a fost descrisă in vitro ca metabolizând mefedrona, cu alte contribuții din partea enzimelor dependente de NADPH. Metabolizarea altor catinone sintetice a fost, de asemenea, legată de CYP2D6, cum ar fi metilona. În prezent, nu există informații generalizate și complete privind efectul acestui polimorfism al citocromului asupra absorbției mefedronei la om și nici informații privind posibilele efecte terapeutice ale acestui polimorfism.
METABOLIC
Metabolismul mefedronei are loc în principal în ficat prin mai multe reacții enzimatice. Enzimele citocromului P450 sunt responsabile de N-demetilarea mefedronei, care duce la formarea de 4-metilefedrină, metabolitul primar. Enzime precum oxidoreductazele aldehidice reduc gruparea cetonă de pe molecula de mefedronă pentru a forma nor-mefedronă, în timp ce monooxigenazele care conțin flavină și oxidazele aldehidice oxidează mefedrona pentru a forma mefedronă sulfonă și mefedronă cetonă. Esterazele și amidasele sunt responsabile de deschiderea inelară a inelului pirrolidinic de pe molecula de mefedronă, ducând la formarea CMP.
Mefedrona și metaboliții săi sunt excretați în principal prin sistemul renal, unde sunt filtrați de glomerulii renali și apoi transportați activ în urină de către tubulii renali. Timpul de înjumătățire relativ scurt al mefedronei și al metaboliților acesteia înseamnă că acestea sunt de obicei eliminate din organism în decurs de 24-48 de ore de la consum.
Pentru a detecta consumul recent de mefedronă, tehnicile analitice precum cromatografia în fază gazoasă-spectrometria de masă (GC-MS) și cromatografia în fază lichidă-spectrometria de masă (LC-MS) sunt utilizate în mod obișnuit pentru a detecta și cuantifica mefedrona și metaboliții acesteia în fluide biologice, precum urina sau sângele. Aceste tehnici sunt foarte specifice și sensibile, permițând detectarea concentrațiilor scăzute ale medicamentului și ale metaboliților săi în matrici biologice complexe.
Principala enzimă responsabilă de metabolizarea mefedronei la om este citocromul P450 D6 (CYP2D6). Prima fază a metabolismului implică N-demetilarea aminei secundare (Normephedrone-NORMEP), reducerea fracțiunii cetone (Dihydromephedrone-DHM) și oxidarea fracțiunii tolil (4-OH mephedrone-4OHMEP). A doua fază a metabolismului duce la formarea a trei metaboliți glucuronidați, inclusiv 4OHMEP-glucuronida. Unele studii sugerează că numai NORMEP este un metabolit bioactiv al mefedronei care contribuie semnificativ la un anumit profil de efecte psihoactive. Intoxicația acută cu mefedronă poate duce la diverse modificări cardiovasculare legate de sistemul catecolaminergic, cum ar fi creșterea tensiunii arteriale, tahicardie, aritmie respiratorie și detresă respiratorie, durere toracică și vasoconstricție periferică a vaselor microcirculatorii.
Durata și intensitatea efectelor mefedronei sunt influențate de diverși factori, inclusiv cantitatea de medicament consumată, metoda de utilizare și diferențele individuale de metabolism și toleranță. Atunci când se administrează pe cale orală, efectele mefedronei încep de obicei în 15-30 de minute după ingerarea a 150 mg și pot dura până la patru ore, urmate de efecte ulterioare. Cu toate acestea, majoritatea consumatorilor iau mai multe doze în timpul unei singure sesiuni de consum, cu o medie de trei ore între doze.
Inhalarea mefedronei duce la un debut mult mai rapid și la o intensitate mai mare a efectelor. Atunci când se inhalează 50 mg de drog, efectele pot fi resimțite în cinci minute, ating punctul culminant la 30-45 de minute, urmate de un platou și o retragere bruscă la 50-70 de minute. Durata scurtă a efectelor poate determina consumatorii să ia doze succesive cu foarte puțin timp între ele.
Atunci când mefedrona este luată împreună cu alte substanțe, cum ar fi alcoolul, durata efectelor drogului poate fi prelungită. Cu toate acestea, această practică crește riscul de supradozaj, deoarece poate denatura percepția utilizatorului asupra cantității de drog pe care a consumat-o.
Durata efectelor mefedronei poate scădea pe măsură ce crește toleranța utilizatorului. Ca urmare, utilizatorii pot răspunde prin administrarea unor doze mai mari de drog pentru a obține efectele dorite, ceea ce poate duce la dependență și dependență. Este important să rețineți că efectele mefedronei pot varia foarte mult în funcție de factorii individuali și de circumstanțele specifice ale consumului.
Metaboliții majori ai mefedronei.
- 4-metilefedrină: Aceasta se formează prin N-demetilarea mefedronei și este unul dintre cei mai abundenți metaboliți din urină după utilizarea mefedronei.
- Nor-mefedronă: Aceasta se formează prin reducerea grupării cetonice de pe molecula mefedronei și este, de asemenea, un metabolit important găsit în urină.
- Mefedronă sulfonă: Seformează prin oxidarea grupei care conține sulf de pe molecula mefedronei.
- Mefedronă cetonă: Seformează prin oxidarea grupării metil de pe molecula de mefedronă.
- 4-carboximetil-α-pirrolidinopropiofenonă (CMP): acesta este un metabolit minor al mefedronei care se formează prin deschiderea inelului pirrolidinei de pe molecula mefedronei.
Detectarea acestor metaboliți în urină poate servi drept indicator al consumului recent de mefedronă.
PSYCHO
Mefedrona afectează în primul rând sistemul nervos central prin modificarea nivelului anumitor neurotransmițători, care sunt substanțele chimice care facilitează comunicarea între celulele nervoase. Mai exact, mefedrona acționează ca un eliberator a trei neurotransmițători cheie: dopamina, noradrenalina și serotonina.
Dopamina este asociată cu centrele de recompensă și plăcere ale creierului, iar acțiunea mefedronei asupra acestui neurotransmițător este considerată responsabilă de efectele euforice ale drogului. Norepinefrina, cunoscută și sub numele de noradrenalină, este un neurotransmițător care este implicat în răspunsul organismului "luptă sau fugi", iar eliberarea sa crescută de către mefedronă poate duce la o vigilență sporită și la creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Serotonina este un neurotransmițător care joacă un rol în reglarea stării de spirit, a apetitului și a somnului, iar eliberarea sa de către mefedronă este considerată a contribui la efectele de îmbunătățire a stării de spirit ale drogului.
Cu toate acestea, consumul prelungit și excesiv de mefedronă poate duce la epuizarea acestor neurotransmițători, în special a dopaminei, ceea ce poate duce la o "prăbușire" sau la simptome de sevraj, deoarece organismul se luptă să restabilească nivelurile normale. În plus, epuizarea acestor neurotransmițători poate duce la o serie de efecte secundare negative, inclusiv anxietate, depresie și tulburări cognitive.
HORMONAL
Mefedrona este cunoscută pentru faptul că afectează sistemul hormonal prin creșterea nivelului anumitor hormoni din organism. Se crede că face acest lucru prin creșterea eliberării de neurotransmițători precum dopamina, serotonina și norepinefrina, care, la rândul lor, activează axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală (HPA).
Activarea axei HPA duce la eliberarea unui hormon numit cortizol, care este responsabil pentru reglarea diferitelor funcții corporale, inclusiv răspunsul imunitar, nivelul zahărului din sânge și metabolismul. S-a demonstrat că utilizarea mefedronei crește nivelul cortizolului în organism, ceea ce poate duce la o serie de efecte fiziologice, cum ar fi creșterea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale și a temperaturii corpului.
S-a demonstrat, de asemenea, că mefedrona afectează eliberarea hormonilor sexuali, cum ar fi testosteronul și estrogenul, care sunt importanți pentru dezvoltarea sexuală, funcția reproductivă și alte procese fiziologice. Studiile au sugerat că utilizarea mefedronei poate perturba echilibrul normal al hormonilor sexuali în organism, ceea ce poate avea efecte negative asupra funcției sexuale, fertilității și altor aspecte ale sănătății reproductive.
În general, mecanismele exacte prin care mefedrona afectează sistemul hormonal nu sunt pe deplin înțelese și necesită cercetări suplimentare. Cu toate acestea, este clar că utilizarea mefedronei poate avea efecte semnificative asupra nivelurilor hormonale din organism, care, la rândul lor, pot afecta o serie de procese fiziologice și funcții corporale.
DOPHA
Sistemul dopaminei este un actor-cheie în circuitul de recompensă al creierului, care este responsabil pentru comportamentele motivate, cum ar fi căutarea de experiențe plăcute. Eliberarea de dopamină ca răspuns la stimuli recompensatori consolidează aceste comportamente, ducând la formarea unor amintiri de lungă durată care pot determina comportamente viitoare.
Mefedrona acționează asupra sistemului dopaminei într-un mod similar cu cocaina și amfetaminele. Ca și aceste medicamente, mefedrona crește eliberarea de dopamină din neuronii din creier, ducând la o creștere a dopaminei în centrele de recompensă ale creierului. Se crede că acest val de dopamină se află la baza euforiei intense și a sentimentului sporit de plăcere pe care consumatorii le experimentează atunci când iau drogul.
Cu toate acestea, spre deosebire de cocaină și amfetamine, care acționează în principal prin blocarea recaptării dopaminei în neuroni, mefedrona are un mecanism de acțiune mai complex. Pe lângă creșterea eliberării de dopamină, mefedrona inhibă și recaptarea dopaminei, crescând efectiv cantitatea de dopamină disponibilă în sinapsa dintre neuroni. Se consideră că acest mecanism dublu de acțiune contribuie la natura extrem de dependentă a mefedronei, deoarece sporește efectele recompensatoare ale drogului și crește probabilitatea consumului continuu.
Studiile au arătat, de asemenea, că utilizarea cronică a mefedronei poate duce la modificări semnificative ale sistemului dopaminei, inclusiv reduceri ale numărului de transportatori de dopamină din creier. Aceste modificări sunt similare cu cele observate la persoanele cu tulburări legate de consumul de substanțe și sugerează că mefedrona poate avea efecte de lungă durată asupra circuitelor de recompensă din creier.
În general, efectele mefedronei asupra sistemului dopaminei evidențiază natura puternică și extrem de dependentă a acestui medicament. Mecanismul său dublu de acțiune și efectele sale de lungă durată asupra circuitelor de recompensă ale creierului îl fac să reprezinte o preocupare semnificativă pentru sănătatea publică și sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege pe deplin consecințele consumului de mefedronă asupra creierului și comportamentului.
ANALOGII
PSYCHO
Mefedrona afectează în primul rând sistemul nervos central prin modificarea nivelului anumitor neurotransmițători, care sunt substanțele chimice care facilitează comunicarea între celulele nervoase. Mai exact, mefedrona acționează ca un eliberator a trei neurotransmițători cheie: dopamina, noradrenalina și serotonina.
Dopamina este asociată cu centrele de recompensă și plăcere ale creierului, iar acțiunea mefedronei asupra acestui neurotransmițător este considerată responsabilă de efectele euforice ale drogului. Norepinefrina, cunoscută și sub numele de noradrenalină, este un neurotransmițător care este implicat în răspunsul organismului "luptă sau fugi", iar eliberarea sa crescută de către mefedronă poate duce la o vigilență sporită și la creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Serotonina este un neurotransmițător care joacă un rol în reglarea stării de spirit, a apetitului și a somnului, iar eliberarea sa de către mefedronă este considerată a contribui la efectele de îmbunătățire a stării de spirit ale drogului.
Cu toate acestea, consumul prelungit și excesiv de mefedronă poate duce la epuizarea acestor neurotransmițători, în special a dopaminei, ceea ce poate duce la o "prăbușire" sau la simptome de sevraj, deoarece organismul se luptă să restabilească nivelurile normale. În plus, epuizarea acestor neurotransmițători poate duce la o serie de efecte secundare negative, inclusiv anxietate, depresie și tulburări cognitive.
HORMONAL
Mefedrona este cunoscută pentru faptul că afectează sistemul hormonal prin creșterea nivelului anumitor hormoni din organism. Se crede că face acest lucru prin creșterea eliberării de neurotransmițători precum dopamina, serotonina și norepinefrina, care, la rândul lor, activează axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală (HPA).
Activarea axei HPA duce la eliberarea unui hormon numit cortizol, care este responsabil pentru reglarea diferitelor funcții corporale, inclusiv răspunsul imunitar, nivelul zahărului din sânge și metabolismul. S-a demonstrat că utilizarea mefedronei crește nivelul cortizolului în organism, ceea ce poate duce la o serie de efecte fiziologice, cum ar fi creșterea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale și a temperaturii corpului.
S-a demonstrat, de asemenea, că mefedrona afectează eliberarea hormonilor sexuali, cum ar fi testosteronul și estrogenul, care sunt importanți pentru dezvoltarea sexuală, funcția reproductivă și alte procese fiziologice. Studiile au sugerat că utilizarea mefedronei poate perturba echilibrul normal al hormonilor sexuali în organism, ceea ce poate avea efecte negative asupra funcției sexuale, fertilității și altor aspecte ale sănătății reproductive.
În general, mecanismele exacte prin care mefedrona afectează sistemul hormonal nu sunt pe deplin înțelese și necesită cercetări suplimentare. Cu toate acestea, este clar că utilizarea mefedronei poate avea efecte semnificative asupra nivelurilor hormonale din organism, care, la rândul lor, pot afecta o serie de procese fiziologice și funcții corporale.
DOPHA
Sistemul dopaminei este un actor-cheie în circuitul de recompensă al creierului, care este responsabil pentru comportamentele motivate, cum ar fi căutarea de experiențe plăcute. Eliberarea de dopamină ca răspuns la stimuli recompensatori consolidează aceste comportamente, ducând la formarea unor amintiri de lungă durată care pot determina comportamente viitoare.
Mefedrona acționează asupra sistemului dopaminei într-un mod similar cu cocaina și amfetaminele. Ca și aceste medicamente, mefedrona crește eliberarea de dopamină din neuronii din creier, ducând la o creștere a dopaminei în centrele de recompensă ale creierului. Se crede că acest val de dopamină se află la baza euforiei intense și a sentimentului sporit de plăcere pe care consumatorii le experimentează atunci când iau drogul.
Cu toate acestea, spre deosebire de cocaină și amfetamine, care acționează în principal prin blocarea recaptării dopaminei în neuroni, mefedrona are un mecanism de acțiune mai complex. Pe lângă creșterea eliberării de dopamină, mefedrona inhibă și recaptarea dopaminei, crescând efectiv cantitatea de dopamină disponibilă în sinapsa dintre neuroni. Se consideră că acest mecanism dublu de acțiune contribuie la natura extrem de dependentă a mefedronei, deoarece sporește efectele recompensatoare ale drogului și crește probabilitatea consumului continuu.
Studiile au arătat, de asemenea, că utilizarea cronică a mefedronei poate duce la modificări semnificative ale sistemului dopaminei, inclusiv reduceri ale numărului de transportatori de dopamină din creier. Aceste modificări sunt similare cu cele observate la persoanele cu tulburări legate de consumul de substanțe și sugerează că mefedrona poate avea efecte de lungă durată asupra circuitelor de recompensă din creier.
În general, efectele mefedronei asupra sistemului dopaminei evidențiază natura puternică și extrem de dependentă a acestui medicament. Mecanismul său dublu de acțiune și efectele sale de lungă durată asupra circuitelor de recompensă ale creierului îl fac să reprezinte o preocupare semnificativă pentru sănătatea publică și sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege pe deplin consecințele consumului de mefedronă asupra creierului și comportamentului.
ANALOGII
- 4-MEC (4-metilethcathinone)
- 4-CMC (4-clorometacatinonă)
- 3-MMC (3-metilmetcatinonă)
- 4-FMC (4-fluorometacatinonă)
- 4-BMC (4-brommetcatinonă)
- 4-EMC (4-etilmetcatinonă)
- 4-MBC (4-metilbutrocathinonă)
- 4-MePPP (4-metil-N-etilcatinonă)
- 4-MPD (4-metilpentedronă)
- 4-FMA (4-fluorometamfetamină) - nu este un analog al cathinonei, dar este similar din punct de vedere structural cu mefedrona
Efectele diferiților analogi ai mefedronei pot varia în mai multe moduri. În primul rând, potența medicamentului poate diferi între analogi, ceea ce înseamnă că pot fi necesare doze diferite pentru a produce efecte similare. De exemplu, unii analogi pot fi mai puternici decât mefedrona însăși, necesitând doze mai mici pentru a obține efecte similare.
În al doilea rând, durata efectelor poate varia între analogi. Unele pot avea o durată de acțiune mai scurtă, necesitând doze mai frecvente pentru a menține efectele dorite, în timp ce altele pot avea o durată de acțiune mai lungă, producând efecte care durează câteva ore.
În plus, efectele specifice produse de fiecare analog pot fi, de asemenea, diferite. Întimp ce toți analogii mefedronei sunt stimulenți și produc efecte similare, cum ar fi euforia, creșterea energiei și sociabilitatea, unii analogi pot avea efecte unice sau mai pronunțate, cum ar fi creșterea empatiei sau halucinații.
În plus, efectele specifice produse de fiecare analog pot fi, de asemenea, diferite. Întimp ce toți analogii mefedronei sunt stimulenți și produc efecte similare, cum ar fi euforia, creșterea energiei și sociabilitatea, unii analogi pot avea efecte unice sau mai pronunțate, cum ar fi creșterea empatiei sau halucinații.
CERCETARE
DISCLAIMER:
Este important de remarcat faptul că rezultatele obținute în acest studiu s-au bazat pe un singur subiect de sex masculin și nu pot fi generalizate la o populație mai largă. În plus, studiul nu a fost conceput pentru a evalua siguranța sau eficacitatea mefedronei, iar utilizarea acestui medicament fără supraveghere medicală este puternic descurajată.
"Efectele administrării intravenoase de mefedronă asupra markerilor hormonali, biochimici și cardiologici la un singur subiect de sex masculin"
Introducere
Mefedrona este o catinonă sintetică cu proprietăți stimulante care au devenit populare ca drog recreațional. În ciuda utilizării sale pe scară largă, se cunosc puține despre efectele sale asupra fiziologiei umane. Acest studiu
Întrebăriipotetice înainte de a efectua cercetări privind efectele administrării intravenoase de mefedronă:
- Cum afectează mefedrona echilibrul hormonal în organism, inclusiv nivelurile de testosteron și estrogen?
- Are mefedrona un impact asupra funcției hepatice și renale, măsurată prin modificări ale enzimelor hepatice, ale creatininei și ale nivelului de uree?
- Utilizarea mefedronei poate duce la modificări ale metabolismului lipidic, inclusiv modificări ale nivelului colesterolului total, HDL și LDL?
- Ce efect are mefedrona asupra echilibrului electrolitic al organismului, inclusiv asupra modificărilor nivelului de potasiu, calciu și clorură?
- Administrarea mefedronei afectează markerii cardiaci, cum ar fi troponina și mioglobina, sau alți parametri cardiovasculari, cum ar fi coeficientul aterogen?
- Administrarea mefedronei poate duce la modificări ale nivelurilor de catecolamine, cum ar fi adrenalina, noradrenalina și dopamina?
- Există efecte adverse ale administrării mefedronei asupra parametrilor hematologici, cum ar fi numărul de globule roșii și albe sau nivelul hemoglobinei?
- Utilizarea mefedronei poate duce la modificări ale markerilor inflamatori, cum ar fi CRP și interleukinele, în organism?
- Administrarea mefedronei afectează nivelurile de homocisteină și lactat din organism, care sunt indicatori ai stresului metabolic și ai exercițiului fizic?
- Care este relația dintre doza de mefedronă administrată și modificările observate în diferiți parametri biochimici și fiziologici?
Metode
Un singur subiect de sex masculin a fost recrutat pentru studiu. Probele de sânge de referință au fost colectate înainte de administrarea unei singure doze intravenoase de 300 mg de mefedronă. Probele de sânge au fost recoltate din nou la 3 ore după administrare. Nivelurile hormonale, markerii biochimici și parametrii cardiovasculari au fost măsurați în probele de sânge utilizând proceduri standard de laborator. Datele au fost analizate utilizând statistici descriptive.
Rezultate
Rezultatele analizei probelor de sânge înainte și după administrarea a 300 mg de mefedronă intravenos la un singur subiect de sex masculin au arătat modificări semnificative ale diferiților parametri hormonali, biochimici, cardiaci și ai catecolaminelor.
Modificărileobservate în probele de sânge ale unui singur subiect de sex masculin după 3 ore de administrare intravenoasă de mefedronă în doză de 300 mg sunt următoarele:
Modificările hormonale observate după administrarea mefedronei includ o scădere a testosteronului total de la 24 nmol/l la 7 nmol/l și a testosteronului liber de la 10 nmol/l la 2,5 nmol/l. Nivelul estradiolului a crescut de la 80 pmol/l la 180 pmol/l, iar nivelul prolactinei a crescut de la 290 mIU/l la 750 mIU/l.
Modificările biochimice observate după administrarea mefedronei includ o creștere a nivelului glucozei de la 5,5 mmol/l la 8,9 mmol/l și o creștere a nivelului lactatului de la 0,9 mmol/l la 2,4 mmol/l. Nivelul proteinelor totale a crescut de la 70 g/l la 77 g/l, iar nivelul trigliceridelor a crescut de la 0,56 mmol/l la 0,82 mmol/l. Nivelul colesterolului a scăzut de la 4,78 mmol/l la 4,52 mmol/l, iar nivelul LDL a scăzut de la 2,98 mmol/l la 2,72 mmol/l.
Modificările cardiologice observate după administrarea mefedronei includ o scădere a coeficientului aterogen de la 2,2 la 2,1 și o creștere a nivelului troponinei I de la 2 ng/l la 9 ng/l. Nivelul mioglobinei a crescut de la 32 mcg/l la 36 mcg/l, iar nivelul sST2 a scăzut de la 61,5 ng/ml la 60,3 ng/ml. Nivelurile CRP Cardio au scăzut de la 0,4 mg/l la 0,2 mg/l.
Modificările catecolaminelor observate după administrarea mefedronei includ o creștere a nivelului adrenalinei de la 43 pg/ml la 210 pg/ml, o creștere a nivelului noradrenalinei de la 273 pg/ml la 580 pg/ml și o creștere a nivelului dopaminei de la 3 pg/ml la 8 pg/ml.
Aceste rezultate sugerează că administrarea mefedronei are un impact semnificativ asupra diferiților parametri hormonali, biochimici, cardiaci și catecolaminici. Sunt necesare studii suplimentare pentru a investiga efectele pe termen lung ale consumului de mefedronă și impactul său potențial asupra sănătății umane.
Discuții
Rezultatele acestui studiu demonstrează modificări ale diferiților markeri sanguini la un singur subiect de sex masculin înainte și după administrarea de mefedronă intravenoasă în doză de 300 mg. Markerii hormonali, cum ar fi testosteronul total și liber, au fost reduși semnificativ după administrarea mefedronei, în timp ce nivelurile de estradiol și prolactină au fost crescute, indicând creșterea nivelului acestor hormoni ca răspuns la medicament. Aceste modificări pot sugera alterări ale axei hipotalamo-hipofizo-gonadale și ale sistemului dopaminergic, ambele fiind cunoscute a fi afectate de substanțele psihoactive.
Un singur subiect de sex masculin a fost recrutat pentru studiu. Probele de sânge de referință au fost colectate înainte de administrarea unei singure doze intravenoase de 300 mg de mefedronă. Probele de sânge au fost recoltate din nou la 3 ore după administrare. Nivelurile hormonale, markerii biochimici și parametrii cardiovasculari au fost măsurați în probele de sânge utilizând proceduri standard de laborator. Datele au fost analizate utilizând statistici descriptive.
Rezultate
Rezultatele analizei probelor de sânge înainte și după administrarea a 300 mg de mefedronă intravenos la un singur subiect de sex masculin au arătat modificări semnificative ale diferiților parametri hormonali, biochimici, cardiaci și ai catecolaminelor.
Modificărileobservate în probele de sânge ale unui singur subiect de sex masculin după 3 ore de administrare intravenoasă de mefedronă în doză de 300 mg sunt următoarele:
Modificările hormonale observate după administrarea mefedronei includ o scădere a testosteronului total de la 24 nmol/l la 7 nmol/l și a testosteronului liber de la 10 nmol/l la 2,5 nmol/l. Nivelul estradiolului a crescut de la 80 pmol/l la 180 pmol/l, iar nivelul prolactinei a crescut de la 290 mIU/l la 750 mIU/l.
Modificările biochimice observate după administrarea mefedronei includ o creștere a nivelului glucozei de la 5,5 mmol/l la 8,9 mmol/l și o creștere a nivelului lactatului de la 0,9 mmol/l la 2,4 mmol/l. Nivelul proteinelor totale a crescut de la 70 g/l la 77 g/l, iar nivelul trigliceridelor a crescut de la 0,56 mmol/l la 0,82 mmol/l. Nivelul colesterolului a scăzut de la 4,78 mmol/l la 4,52 mmol/l, iar nivelul LDL a scăzut de la 2,98 mmol/l la 2,72 mmol/l.
Modificările cardiologice observate după administrarea mefedronei includ o scădere a coeficientului aterogen de la 2,2 la 2,1 și o creștere a nivelului troponinei I de la 2 ng/l la 9 ng/l. Nivelul mioglobinei a crescut de la 32 mcg/l la 36 mcg/l, iar nivelul sST2 a scăzut de la 61,5 ng/ml la 60,3 ng/ml. Nivelurile CRP Cardio au scăzut de la 0,4 mg/l la 0,2 mg/l.
Modificările catecolaminelor observate după administrarea mefedronei includ o creștere a nivelului adrenalinei de la 43 pg/ml la 210 pg/ml, o creștere a nivelului noradrenalinei de la 273 pg/ml la 580 pg/ml și o creștere a nivelului dopaminei de la 3 pg/ml la 8 pg/ml.
Aceste rezultate sugerează că administrarea mefedronei are un impact semnificativ asupra diferiților parametri hormonali, biochimici, cardiaci și catecolaminici. Sunt necesare studii suplimentare pentru a investiga efectele pe termen lung ale consumului de mefedronă și impactul său potențial asupra sănătății umane.
Discuții
Rezultatele acestui studiu demonstrează modificări ale diferiților markeri sanguini la un singur subiect de sex masculin înainte și după administrarea de mefedronă intravenoasă în doză de 300 mg. Markerii hormonali, cum ar fi testosteronul total și liber, au fost reduși semnificativ după administrarea mefedronei, în timp ce nivelurile de estradiol și prolactină au fost crescute, indicând creșterea nivelului acestor hormoni ca răspuns la medicament. Aceste modificări pot sugera alterări ale axei hipotalamo-hipofizo-gonadale și ale sistemului dopaminergic, ambele fiind cunoscute a fi afectate de substanțele psihoactive.
Markerii biochimici, inclusiv ALT, AST, alfa-amilază, amilază pancreatică, bilirubină comună, GGT, LDH, proteine totale și creatinină, nu au prezentat modificări semnificative după administrarea mefedronei. Cu toate acestea, nivelurile de glucoză și trigliceride au crescut semnificativ, indicând o creștere a activității metabolice. Nivelurile de colesterol, HDL și LDL nu au prezentat modificări semnificative.
În ceea ce privește echilibrul electrolitic, nu au existat modificări semnificative ale nivelurilor de clorură, dar nivelurile de potasiu au fost reduse după administrarea mefedronei, ceea ce poate indica o scădere a funcției renale. Nivelurile de calciu au fost crescute, ceea ce se poate datora efectelor mefedronei asupra canalelor de calciu.
Markerii cardiologici, cum ar fi coeficientul aterogen, mioglobina, troponina I, sST2 și CRP Cardio, nu au prezentat modificări semnificative după administrarea mefedronei. Acest lucrusugerează că mefedrona poate să nu aibă un efect imediat asupra sistemului cardiovascular, deși sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma acest lucru.
În cele din urmă, catecolaminele, cum ar fi adrenalina, noradrenalina și dopamina, au crescut semnificativ după administrarea mefedronei. Această creștere a catecolaminelor poate indica stimularea sistemului nervos simpatic, care poate duce la o creștere a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale.
Rezultatele acestui studiu oferă o perspectivă valoroasă asupra efectelor mefedronei asupra diferiților markeri biochimici, hormonali și cardiologici la un singur subiect de sex masculin. Rezultatele sugerează că utilizarea mefedronei poate provoca modificări semnificative ale mai multor parametri fiziologici.
Una dintre cele mai notabile constatări este scăderea semnificativă a nivelului de testosteron după administrarea mefedronei. Această constatare este în concordanță cu cercetările anterioare care au arătat că mefedrona poate suprima producția de testosteron. În modsimilar, creșterea nivelului de estradiol și prolactină observată în acest studiu este, de asemenea, în concordanță cu cercetările anterioare privind mefedrona.
Modificările markerilor biochimici, cum ar fi nivelurile de glucoză și trigliceride, observate în acest studiu sunt, de asemenea, în conformitate cu cercetările anterioare privind efectele mefedronei asupra metabolismului glucozei și a profilurilor lipidice. Creșterea semnificativă a nivelului de lactat după administrarea mefedronei sugerează că medicamentul poate provoca acidoză metabolică, ceea ce ar putea avea implicații pentru persoanele cu tulburări metabolice preexistente.
Markerii cardiologici evaluați în acest studiu, inclusiv mioglobina, troponina I și CRP, nu au prezentat modificări semnificative după administrarea mefedronei. Cu toateacestea, creșterea semnificativă a catecolaminelor, cum ar fi adrenalina și noradrenalina, sugerează că mefedrona poate activa sistemul nervos simpatic, ceea ce ar putea avea implicații pentru sănătatea cardiovasculară.
Este important de remarcat faptul că acest studiu a fost efectuat pe un singur subiect de sex masculin, iar concluziile nu pot fi generalizate la o populație mai largă. În plus, studiul nu a evaluat efectele acute sau pe termen lung ale mefedronei asupra rezultatelor cognitive sau comportamentale. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege pe deplin efectele fiziologice și comportamentale ale mefedronei la bărbați și femei.
Concluzie
Rezultatele acestui studiu oferă o perspectivă asupra efectelor unei singure doze intravenoase de mefedronă asupra fiziologiei umane și sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma aceste rezultate și pentru a investiga efectele pe termen lung ale consumului de mefedronă.
Rezultatele acestui studiu indică faptul că administrarea de mefedronă într-o doză de 300 mg induce modificări semnificative ale markerilor hormonali, biochimici și cardiologici la un singur subiect de sex masculin. Aceste modificări includ o scădere a nivelului de testosteron, o creștere a nivelului de estradiol și prolactină, precum și modificări ale testelor funcționale hepatice și renale, ale metabolismului glucozei și ale profilurilor lipidice. Markerii cardiologici, cum ar fi troponina I și mioglobina, au prezentat, de asemenea, modificări semnificative.
Relația doză-răspuns între administrarea mefedronei și modificările acestor markeri sugerează că o doză mai mare poate duce la modificări mai mari, deși sunt necesare mai multe cercetări pentru a confirma acest lucru. În plus, rămâne neclar dacă aceste modificări sunt tranzitorii sau de lungă durată și dacă există consecințe potențiale pe termen lung asupra sănătății asociate consumului de mefedronă.
Având în vedere prevalența în creștere a consumului de mefedronă, în special în rândul adulților tineri, aceste constatări evidențiază necesitatea unor cercetări suplimentare privind efectele acestui medicament asupra organismului uman. Furnizorii de servicii medicale ar trebui să fie conștienți de riscurile potențiale asociate consumului de mefedronă și să educe pacienții cu privire la potențialele consecințe asupra sănătății. De asemenea, este important să se pună în aplicare măsuri de prevenire a consumului de mefedronă și de alte droguri sintetice, în special în rândul populațiilor vulnerabile, cum ar fi adolescenții și adulții tineri.
Concluzie
Rezultatele acestui studiu oferă o perspectivă asupra efectelor unei singure doze intravenoase de mefedronă asupra fiziologiei umane și sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma aceste rezultate și pentru a investiga efectele pe termen lung ale consumului de mefedronă.
Rezultatele acestui studiu indică faptul că administrarea de mefedronă într-o doză de 300 mg induce modificări semnificative ale markerilor hormonali, biochimici și cardiologici la un singur subiect de sex masculin. Aceste modificări includ o scădere a nivelului de testosteron, o creștere a nivelului de estradiol și prolactină, precum și modificări ale testelor funcționale hepatice și renale, ale metabolismului glucozei și ale profilurilor lipidice. Markerii cardiologici, cum ar fi troponina I și mioglobina, au prezentat, de asemenea, modificări semnificative.
Relația doză-răspuns între administrarea mefedronei și modificările acestor markeri sugerează că o doză mai mare poate duce la modificări mai mari, deși sunt necesare mai multe cercetări pentru a confirma acest lucru. În plus, rămâne neclar dacă aceste modificări sunt tranzitorii sau de lungă durată și dacă există consecințe potențiale pe termen lung asupra sănătății asociate consumului de mefedronă.
Având în vedere prevalența în creștere a consumului de mefedronă, în special în rândul adulților tineri, aceste constatări evidențiază necesitatea unor cercetări suplimentare privind efectele acestui medicament asupra organismului uman. Furnizorii de servicii medicale ar trebui să fie conștienți de riscurile potențiale asociate consumului de mefedronă și să educe pacienții cu privire la potențialele consecințe asupra sănătății. De asemenea, este important să se pună în aplicare măsuri de prevenire a consumului de mefedronă și de alte droguri sintetice, în special în rândul populațiilor vulnerabile, cum ar fi adolescenții și adulții tineri.
URMEAZĂ:
Efectele mefedronei în funcție de sex: Un studiu comparativ privind răspunsurile biochimice, hormonale și cardiologice la bărbați și femei
Posibile teme de cercetare viitoare.
Efectele mefedronei în funcție de sex: Un studiu comparativ privind răspunsurile biochimice, hormonale și cardiologice la bărbați și femei
Posibile teme de cercetare viitoare.
- "Relația doză-răspuns a mefedronei asupra markerilor hormonali, biochimici și cardiologici la om"
- "Efectele pe termen lung ale consumului de mefedronă asupra markerilor hormonali, biochimici și cardiologici: Un studiu prospectiv de cohortă"
- "Mecanisme ale modificărilor induse de mefedronă în markerii hormonali, biochimici și cardiologici: O abordare moleculară și celulară"
Sugestii generale pentru susținerea organismului după mefedronă și detoxifiere.
- Rămâneți hidratat: După utilizarea mefedronei, este important să beți multă apă și lichide bogate în electroliți, cum ar fi băuturile sportive, pentru a preveni deshidratarea.
- Odihniți-vă și dormiți: Mefedrona poate provoca insomnie și tulburări de somn, astfel încât odihna și somnul adecvate sunt cruciale pentru a permite corpului să se recupereze.
- O dietă nutritivă: Consumul unei diete echilibrate și nutritive care include multe fructe și legume, surse de proteine slabe și cereale integrale poate sprijini recuperarea organismului dumneavoastră după utilizarea mefedronei.
- Multivitamine care conțin vitamine B: Luarea unei multivitamine poate ajuta la refacerea oricăror vitamine și minerale esențiale care ar fi putut fi epuizate de consumul de mefedronă. Serecomandă o cură de o lună de multivitamine care conțin vitamine B, care trebuie luate la mese.
- N-acetilcisteină (NAC): NAC este un supliment care a fost studiat pentru potențialul său de a proteja ficatul și de a reduce stresul oxidativ cauzat de consumul de droguri. Este recomandat să luați NAC conform indicațiilor unui profesionist din domeniul sănătății.
- Ciulinul de lapte: Ciulinul de lapte este un supliment pe bază de plante care poate susține funcția hepatică și poate avea efecte de protecție împotriva leziunilor hepatice cauzate de consumul de droguri. Serecomandă administrarea de ciulin de lapte conform indicațiilor unui profesionist din domeniul sănătății.
- Suplimente de magneziu: Utilizarea pe termen lung a stimulentelor precum mefedrona poate epuiza rezervele de magneziu din organism, ceea ce poate duce la probleme cardiace. Suplimentele de magneziu pot ajuta la prevenirea acestui lucru. Doza zilnică recomandată de magneziu este de 330-450 mg, sub formă de orotat de magneziu sau citrat de magneziu.
- Acizi grași esențiali: Administrarea a 1 g de acizi grași omega-3 pe zi, cu mesele, poate ajuta la întârzierea apariției aterosclerozei timpurii și poate avea un efect pozitiv asupra evoluției depresiei.
- L-carnitină: Luând 1000 mg de L-carnitină cu o oră înainte de a lua stimulente euforice și 1000 mg după poate ajuta la protejarea creierului în timpul efectelor neurotoxice ale medicamentelor.
- Acid alfalipoic: Luarea a 250 mg de acid alphalipoic cu o oră înainte și după consumul de droguri poate spori efectul L-carnitinei, crește activitatea antioxidantă și ajută la eliminarea radicalilor liberi din organism.
- Vitamina C: Administrarea vitaminei C pe o perioadă îndelungată poate ajuta la susținerea sistemului imunitar. Întimpul primelor două săptămâni, se recomandă o doză de 1000 mg pe zi, apoi doza trebuie redusă la 500 mg pe zi pentru următoarele patru săptămâni.
- L-triptofan și L-tirozină: Administrarea de L-tirozină 1000 mg dimineața și L-triptofan 500-1000 mg seara cu 30 de minute înainte de somnul așteptat poate susține producția de serotonină și dopamină. Aceasta ar trebui luată într-o perioadă de trei săptămâni, începând nu mai devreme de 72 de ore de la ultima utilizare a mefedronei.
- Alprazolam: Alprazolam, 0,5 mg, o dată pe zi, înainte de culcare, timp de două săptămâni, poate ajuta la reducerea efectelor secundare asociate cu hiperactivarea părții simpatice a sistemului nervos central. Aceasta trebuie luată numai în perioada timpurie, când nu au trecut mai mult de cinci zile de la ultimul act de administrare a mefedronei. Este important să luați acest medicament numai sub îndrumarea unui profesionist din domeniul sănătății.
