SSRIs Mephedrone Red Blue Discuție: SSRI și mefedronă

HEISENBERG

ADMIN
ADMIN
Joined
Jun 24, 2021
Messages
1,645
Solutions
2
Reaction score
1,757
Points
113
Deals
666
SSRI și mefedrona

SSRI, sau inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, sunt o clasă de antidepresive utilizate în mod obișnuit pentru a trata depresia, tulburările de anxietate și alte afecțiuni legate de starea de spirit. Acestea acționează prin creșterea nivelului de serotonină din creier, un neurotransmițător despre care se crede că influențează starea de spirit, emoțiile și somnul.

Serotonina este eliberată în sinapsă, spațiul dintre celulele nervoase, și se leagă de receptorii de pe neuronii vecini pentru a trimite semnale. Odată ce semnalul este transmis, serotonina este de obicei reabsorbită înapoi în neuronii care o eliberează printr-un proces numit recaptare. Acest lucru reduce cantitatea de serotonină disponibilă în sinapsă. SSRI blochează această recaptare, permițând mai multă serotonină să rămână în spațiul sinaptic. Această prezență prelungită crește probabilitatea ca serotonina să se lege de receptorii de pe neuronul receptor, amplificând astfel semnalul. În timp, acest lucru duce la îmbunătățirea stării de spirit și la reducerea simptomelor de depresie sau anxietate.

Mecanismul exact prin care creșterea nivelului de serotonină duce la îmbunătățirea stării de spirit nu este pe deplin înțeles, dar se crede că acesta promovează schimbări în circuitele neuronale ale creierului în timp. Este important de reținut că SSRI nu produc un efect imediat. Adesea este nevoie de câteva săptămâni pentru ca pacienții să observe o îmbunătățire semnificativă a dispoziției sau a simptomelor de anxietate, despre care se crede că este legată de modificări pe termen mai lung în funcționarea creierului.

Exemple de SSRI includ fluoxetina (cunoscută în mod obișnuit sub numele de Prozac), sertralina (Zoloft) și citalopramul (Celexa). Aceste medicamente sunt prescrise pe scară largă deoarece au, în general, mai puține efecte secundare în comparație cu antidepresivele mai vechi, deși pot provoca în continuare probleme precum greață, disfuncții sexuale sau tulburări de somn la unele persoane.


Mefedrona, cunoscută din punct de vedere chimic sub denumirea de 4-metilmetcatinonă, este un stimulent sintetic aparținând clasei catinone, care include substanțe înrudite structural cu amfetaminele. Mefedrona acționează prin creșterea nivelului anumitor neurotransmițători din creier, în principal dopamina, serotonina și noradrenalina. Acești neurotransmițători sunt implicați în reglarea dispoziției, plăcerii, excitației și energiei.

Atunci când mefedrona intră în creier, stimulează eliberarea de dopamină și serotonină din neuronii presinaptici în fanta sinaptică, spațiul dintre neuroni în care are loc comunicarea. De asemenea, inhibă recaptarea acestor neurotransmițători prin blocarea transportatorilor lor, ducând la o acumulare de dopamină și serotonină în fanta sinaptică. Această concentrație crescută intensifică semnalizarea între neuroni, rezultând sentimente de euforie, energie crescută, vigilență crescută și un sentiment de apropiere emoțională sau empatie.

Dopamina este strâns asociată cu circuitele de recompensă și plăcere din creier, iar creșterea activității dopaminei contribuie la euforia intensă și la comportamentul compulsiv pe care consumatorii le raportează adesea. Creșterea nivelului de serotonină îmbunătățește starea de spirit, sensibilitatea emoțională și sociabilitatea, în timp ce norepinefrina crește ritmul cardiac, tensiunea arterială și vigilența, contribuind la efectul stimulant. Această combinație de efecte ale neurotransmițătorilor conduce la efectele stimulante și empatice caracteristice ale mefedronei, făcând-o oarecum similară atât cu MDMA (ecstasy), cât și cu stimulente precum cocaina sau metamfetamina.


Combinarea SRI cu mefedrona prezintă riscuri semnificative, în mare parte din cauza suprapunerii efectelor asupra serotoninei și a altor neurotransmițători. Ambele substanțe influențează serotonina, dopamina și norepinefrina din creier, ceea ce poate duce la interacțiuni periculoase.
  • SSRI cresc în primul rând nivelul de serotonină prin prevenirea recaptării acesteia, în timp ce mefedrona nu numai că promovează eliberarea de serotonină, dar blochează și recaptarea acesteia, la fel ca SSRI. Atunci când acestea două sunt combinate, riscul de acumulare excesivă de serotonină devine mult mai mare, putând duce la sindromul serotoninei. Această afecțiune poate provoca simptome precum agitație, confuzie, ritm cardiac rapid, transpirație, rigiditate musculară și, în cazuri grave, convulsii sau deces.
  • În plus, mefedrona crește activitatea dopaminei și a norepinefrinei, ceea ce poate intensifica efectele stimulante. Deoarece SSRI nu afectează direct dopamina, această activitate crescută a dopaminei poate duce la un dezechilibru în neurotransmisie, putând agrava anxietatea, mania sau agitația la persoanele care consumă ambele medicamente.
  • Fiziologic, efectele cardiovasculare combinate ale SSRI și ale mefedronei pot fi, de asemenea, periculoase. Mefedrona crește ritmul cardiac și tensiunea arterială, iar atunci când este administrată împreună cu SSRI, aceasta ar putea exacerba riscurile de aritmii cardiace sau crize hipertensive, în special la persoanele cu afecțiuni preexistente.
  • Studiile pe termen lung privind interacțiunile medicamentoase dintre SSRI și mefedronă sunt limitate, dar rapoartele de caz și cercetările privind combinații similare stimulent-SSRI sugerează riscuri crescute de neurotoxicitate, deficite cognitive și tulburări comportamentale. S-a demonstrat că mefedrona provoacă o depleție de durată a serotoninei și dopaminei în modelele animale, care ar putea fi agravată de utilizarea pe termen lung a SSRI, ceea ce ar duce la tulburări de memorie și dereglare emoțională mai mari.
De asemenea, este important să subliniem faptul că SSRI sunt prescrise pentru gestionarea afecțiunilor psihologice și psihiatrice. Introducerea de substanțe psihoactive în timpul tratamentului cu astfel de medicamente diminuează, în general, eficacitatea terapiei, destabilizează în continuare sistemele neuronale compromise și crește probabilitatea exacerbărilor și a efectelor secundare negative.

În concluzie, combinarea ISRS și mefedronă prezintă riscuri serioase, în special în ceea ce privește sindromul serotoninei, stresul cardiovascular și efectele neurotoxice pe termen lung. Persoanele care iau SSRI ar trebui avertizate să nu utilizeze mefedronă sau alte stimulente similare din cauza potențialului de interacțiuni grave și care pun viața în pericol.

🔴 Luând în considerare toate aspectele, recomandăm evitarea acestei combinații în orice condiții.
 
Last edited by a moderator:
Top