Mefedrona și marijuana
Mefedrona, cunoscută și sub denumirea de 4-MMC sau termeni argotici precum miau miau sau dronă, este un stimulent sintetic care face parte din familia cathinone. Similar din punct de vedere chimic cu amfetaminele și MDMA (ecstasy), acesta afectează în primul rând sistemele de dopamină, serotonină și noradrenalină ale creierului, rezultând efecte stimulante, euforice și empatice.
Mefedrona acționează ca un agent de eliberare a dopaminei (DRA) și inhibitor al recaptării dopaminei (DRI). Aceasta înseamnă că crește eliberarea de dopamină, un neurotransmițător asociat cu recompensa, motivația și plăcerea, blocând în același timp reabsorbția sa înapoi în neuroni. Acest lucru duce la o creștere intensă a dopaminei în sinapse, provocând sentimente de euforie, energie crescută și încredere sporită.
Mefedrona are, de asemenea, un impact asupra sistemului serotoninei, deși într-o măsură mai mică decât MDMA. Aceasta acționează ca un agent de eliberare a serotoninei (SRA) și ca un inhibitor al recaptării serotoninei (SRI). Serotonina reglează starea de spirit, răspunsurile emoționale și comportamentul social, contribuind la sentimentele de empatie, căldură emoțională și sociabilitate adesea raportate de utilizatori.
Ca și alte stimulente, mefedrona stimulează eliberarea norepinefrinei, care sporește vigilența, excitația și reacțiile cardiovasculare, cum ar fi creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Această stimulare poate duce la sentimente de revigorare, dar poate provoca și anxietate sau paranoia la doze mari.
Marijuana, cunoscută și sub numele de canabis, acționează în principal prin interacțiunea cu sistemul endocannabinoid al organismului, care reglează diverse procese fiziologice și cognitive, precum starea de spirit, memoria, apetitul și senzația de durere. Principalii compuși activi din marijuana sunt canabinoizii, tetrahidrocanabinolul (THC) fiind cel mai psihoactiv, iar canabidiolul (CBD) având efecte non-psihoactive.
THC imită acțiunea endocanabinoizilor, care sunt produși în mod natural în organism, prin legarea de receptorii canabinoizi, în special receptorii CB1 din creier. Acest lucru duce la activarea diferitelor sisteme de neurotransmițători, inclusiv a dopaminei, ceea ce duce la efectele psihoactive caracteristice, cum ar fi euforia, modificarea percepției și relaxarea. Legarea THC de receptorii CB1 afectează, de asemenea, zonele din creier responsabile de memorie, atenție, coordonare și luarea deciziilor, ceea ce poate afecta temporar funcția cognitivă și abilitățile motorii.
CBD, un alt canabinoid important, nu se leagă direct de receptorii CB1, dar influențează sistemul endocanabinoid în alte moduri, contracarând adesea unele dintre efectele THC. S-a demonstrat că acesta reduce anxietatea, inflamația și activitatea convulsivă și nu produce "high-ul" asociat cu THC.
Combinația de mefedronă și marijuana produce o serie de efecte datorită influențelor diferite asupra neurotransmițătorilor și activității cerebrale. Împreună, aceste substanțe pot duce la efecte imprevizibile.
- Ambele droguri pot spori euforia atunci când sunt combinate. Proprietățile stimulante ale mefedronei creează o senzație intensă, în timp ce marijuana, în special tulpinile cu conținut ridicat de THC, poate amplifica aceste efecte. Cu toate acestea, această euforie crescută poate avea un cost. Ambele substanțe prezintă un risc cunoscut de a provoca anxietate și paranoia. Combinarea lor poate crește șansele de a experimenta aceste efecte psihologice negative, ducând la atacuri de panică sau anxietate extremă, în special în doze mai mari.
- Deficiențele cognitive asociate cu ambele droguri se pot agrava atunci când sunt utilizate împreună. Mefedrona are un impact negativ asupra memoriei pe termen scurt, atenției și luării deciziilor, în timp ce marijuana afectează funcții cognitive similare. Consumul amândurora poate duce la dificultăți semnificative în ceea ce privește retenția memoriei și concentrarea, alături de timpi de reacție mai lenți și de o judecată afectată.
- Riscurile cardiovasculare sunt, de asemenea, crescute. Mefedrona crește ritmul cardiac și tensiunea arterială, iar marijuana poate crește și mai mult ritmul cardiac. Combinate, aceste efecte exercită o presiune suplimentară asupra sistemului cardiovascular, prezentând riscuri pentru utilizatorii cu afecțiuni cardiace preexistente.
- Mefedrona este asociată cu neurotoxicitatea, în special cu stresul oxidativ, care poate deteriora neuronii implicați în memorie și în reglarea dispoziției. Unele studii sugerează că canabinoizii prezenți în marijuana pot avea efecte neuroprotectoare datorită proprietăților lor antioxidante, dar măsura în care marijuana poate contracara efectele neurotoxice ale mefedronei este incertă. Potențiala neuroprotecție oferită de marijuana nu depășește riscurile de afectare cauzate de mefedronă.
- Efectele psihologice pot varia în funcție de toleranța individuală și de tipul de marijuana utilizată. În timp ce unii consumatori raportează că marijuana ușurează regresul dur de la mefedronă, în special prin reducerea anxietății sau prin favorizarea somnului, această ușurare nu este garantată. Tulpinile cu conținut ridicat de THC pot exacerba suprastimularea mefedronei, ducând la agitație mai severă, halucinații sau paranoia în timpul fazei de revenire.
- Există, de asemenea, un risc crescut de dependență în cazul utilizării combinate a acestor substanțe. Comportamentul de redozare compulsivă a mefedronei, determinat de efectele sale de scurtă durată, poate fi întărit de proprietățile sedative și de îmbunătățire a dispoziției ale marijuanei, ceea ce duce la sesiuni de consum prelungite și la creșterea toleranței.
Având în vedere aceste considerente, recomandăm cu tărie o abordare semnificativă a acestei combinații.
Last edited by a moderator:
