Ketamina și opiaceele injectabile
Ketamina este un anestezic disociativ care a atras atenția pentru utilizarea sa atât în contexte clinice, cât și ca drog recreațional. Ketamina acționează în principal prin blocarea receptorului N-metil-D-aspartat (NMDA), un subtip al receptorului glutamat. Glutamatul este cel mai abundent neurotransmițător excitator din creier și joacă un rol-cheie în plasticitatea sinaptică, învățare și memorie.
Prin inhibarea receptorilor NMDA, ketamina reduce activitatea glutamatului, ducând la o stare de disociere. Această stare disociativă este caracterizată printr-un sentiment de detașare de realitate, de mediu și chiar de propriul corp, motiv pentru care ketamina este denumită anestezic disociativ.
Ketamina crește indirect nivelul de dopamină din creier, contribuind la efectele sale de îmbunătățire a dispoziției. Această activitate dopaminergică este parțial motivul pentru care ketamina poate avea proprietăți antidepresive. În plus, ketamina are o anumită acțiune asupra sistemului opioid, ceea ce poate contribui la proprietățile sale analgezice (de ameliorare a durerii).
Opiaceele injectabile, cunoscute și sub denumirea de opioide, sunt o clasă de medicamente care includ substanțe naturale, semisintetice și sintetice derivate din macul de opiu sau create pentru a imita efectele acestuia. Aceste medicamente sunt utilizate în principal pentru proprietățile lor puternice de ameliorare a durerii, dar sunt cunoscute și pentru potențialul lor de abuz.
Opiaceele injectabile acționează prin legarea de receptorii specifici din creier, măduva spinării și alte părți ale corpului, cunoscuți sub denumirea de receptori opioizi. Cele trei tipuri principale de receptori opioizi sunt:
- Receptorii Mu (μ): Locul principal pentru ameliorarea durerii, euforie și depresie respiratorie.
- Receptorii Delta (δ): Implicați în modularea dispoziției și analgeziei.
- Receptorii Kappa (κ): Asociați cu ameliorarea durerii, disforia și halucinațiile.
Opianții declanșează eliberarea de dopamină în calea de recompensă a creierului, în special în zone precum nucleul accumbens. Această creștere a dopaminei creează senzații intense de plăcere și euforie, care contribuie la potențialul de dependență al acestor medicamente.
Exemple de opiacee injectabile:
- Morfina: Adesea utilizată în mediile medicale pentru gestionarea durerii severe, cum ar fi durerea postchirurgicală, durerea provocată de cancer și în îngrijirea paliativă. Morfina este un agonist puternic al receptorilor mu, oferind efecte analgezice puternice, alături de sedare și euforie.
- Heroină (diacetilmorfină): Deși a fost dezvoltată inițial pentru uz medical, heroina este în prezent un drog ilegal, fără utilizare medicală acceptată în multe țări. Aceasta creează o dependență puternică și este frecvent consumată pentru efectele sale euforice intense. Odată injectată, heroina traversează rapid bariera hemato-encefalică și este transformată în morfină, care se leagă apoi de receptorii opioizi, provocând o euforie puternică și ameliorarea durerii.
- Fentanil: Fentanilul este un opioid sintetic utilizat în mediile medicale pentru dureri severe, cum ar fi în timpul intervențiilor chirurgicale sau pentru durerile cauzate de cancer. Este, de asemenea, utilizat frecvent în anestezie. Fentanilul este extrem de puternic, de aproximativ 50-100 de ori mai puternic decât morfina, și acționează rapid prin legarea puternică la receptorii mu. Puterea sa îl face foarte eficient în ameliorarea durerii, dar crește și riscul de supradozaj, în special atunci când este utilizat necorespunzător.
- Hidromorfonă (Dilaudid): Un alt opioid puternic utilizat pentru dureri severe, adesea în cazurile în care alte opioide sunt ineficiente. Similar morfinei, hidromorfonul acționează în principal asupra receptorilor mu pentru a produce analgezie, sedare și euforie.
Combinarea ketaminei cu opiacee injectabile poate produce efecte complexe și potențial periculoase datorită modului în care aceste substanțe interacționează în creier și organism.
- Risc crescut de depresie respiratorie: Atât ketamina, cât și opiaceele pot deprima sistemul respirator, dar fac acest lucru prin mecanisme diferite. Opiaceele acționează în primul rând asupra trunchiului cerebral pentru a reduce dorința de a respira, în timp ce ketamina, deși în general este mai puțin susceptibilă de a provoca depresie respiratorie pe cont propriu, poate exacerba acest efect atunci când este combinată cu opiaceele. Această combinație crește semnificativ riscul de depresie respiratorie fatală, în special în caz de supradozaj.
- Sedare sporită și afectare cognitivă: Ambele medicamente provoacă sedare, dar atunci când sunt utilizate împreună, acest efect este amplificat. Utilizatorii pot experimenta o sedare profundă, care poate afecta funcția cognitivă și abilitățile motorii, crescând riscul de accidente, în special dacă individul încearcă să îndeplinească sarcini precum condusul.
- Complicații cardiovasculare: Ketamina poate crește tensiunea arterială și ritmul cardiac, în timp ce opiaceele tind să aibă efectul opus, scăzându-le pe ambele. Combinația poate crea răspunsuri cardiovasculare imprevizibile, putând duce la aritmii, hipertensiune sau hipotensiune, în funcție de doză și de susceptibilitatea individuală.
- Efecte psihologice imprevizibile: Efectele disociative ale ketaminei, combinate cu efectele euforice și potențial disforice ale opiaceelor, pot duce la experiențe psihologice imprevizibile. Utilizatorii ar putea experimenta halucinații intense, iluzii sau anxietate severă, în special la doze mai mari sau la cei cu afecțiuni psihice preexistente.
- Risc de supradoză: Riscul de supradoză este semnificativ mai mare atunci când aceste substanțe sunt combinate. În multe cazuri raportate, rezultatul letal s-a datorat efectelor combinate ale depresiei respiratorii, sedării extreme și colapsului cardiovascular, în special în medii non-terapeutice în care dozele nu sunt controlate cu atenție.
Având în vedere toate acestea, recomandăm evitarea acestei combinații în orice condiții.
Last edited by a moderator: