Dextrometorfan (DXM) și tranchilizante benzodiazepine
Dextrometorfanul (DXM) este un ingredient comun în antitusivele eliberate fără rețetă. Mecanismul său de acțiune implică mai multe căi și receptori din creier, contribuind atât la efectele sale terapeutice, cât și la cele psihoactive.
DXM și metabolitul său activ, dextrorfanul, acționează ca antagoniști necompetitivi ai receptorilor N-metil-D-aspartat (NMDA). Acești receptori joacă un rol cheie în plasticitatea sinaptică și în funcția memoriei. Prin blocarea receptorilor NMDA, DXM perturbă neurotransmisia normală, ceea ce poate duce la efecte disociative la doze mari.
DXM se leagă de receptorii sigma-1, care sunt implicați în modularea eliberării neurotransmițătorilor și a semnalizării celulare. Activarea acestor receptori poate influența starea de spirit, cogniția și neuroprotecția.
DXM inhibă recaptarea serotoninei, crescând nivelul acesteia în fanta sinaptică. Această acțiune este similară cu cea a unor antidepresive și poate contribui la efectele de îmbunătățire a dispoziției ale DXM. Cu toate acestea, acest lucru crește, de asemenea, riscul de sindrom serotoninergic dacă este combinat cu alți agenți serotoninergici. DXM poate afecta și alte sisteme de neurotransmițători, inclusiv norepinefrina și dopamina. Aceste interacțiuni pot contribui la profilul său psihoactiv complex.
Benzodiazepinele sunt o clasă de medicamente psihoactive cunoscute în principal pentru efectele lor tranchilizante. Acestea sunt frecvent prescrise pentru afecțiuni precum anxietatea, insomnia, convulsiile și spasmele musculare. Iată o privire detaliată asupra modului în care acționează benzodiazepinele și câteva exemple de benzodiazepine utilizate în mod obișnuit.
Benzodiazepinele își exercită efectele prin intensificarea acțiunii acidului gamma-aminobutiric (GABA), principalul neurotransmițător inhibitor din sistemul nervos central. Acestea se leagă la un loc specific pe receptorul GABA-A, distinct de locul unde se leagă GABA în sine. Această legare crește afinitatea receptorului pentru GABA, conducând la o creștere a frecvenței evenimentelor de deschidere a canalelor de clorură.
Afluxul de ioni de clorură în neuroni hiperpolarizează membrana celulară, făcând-o mai rezistentă la excitație. Această hiperpolarizare reduce activitatea neuronală, producând efectele sedative, anxiolitice, anticonvulsivante și relaxante musculare caracteristice benzodiazepinelor.
Exemple de benzodiazepine:
- Diazepam (Valium): Utilizat pentru anxietate, spasme musculare și tulburări convulsive. Are un timp de înjumătățire lung, ceea ce îl face potrivit pentru efecte prelungite.
- Lorazepam (Ativan): Prescris adesea pentru anxietate și insomnie. Are un timp de înjumătățire mai scurt decât diazepamul și este, de asemenea, utilizat pentru gestionarea crizelor acute.
- Alprazolam (Xanax): Utilizat frecvent pentru anxietate și tulburări de panică. Are un timp de înjumătățire relativ scurt și un debut rapid al acțiunii, ceea ce îl face eficient pentru episoadele acute de anxietate.
- Clonazepam (Klonopin): Utilizat pentru tulburări convulsive și tulburări de panică. Are un timp de înjumătățire lung, oferind o ameliorare prelungită a simptomelor.
- Temazepam (Restoril): Prescris pentru tratamentul pe termen scurt al insomniei. Are un timp de înjumătățire intermediar, ceea ce îl face eficient pentru menținerea somnului.
- Midazolam (Versed): Utilizat în principal ca sedativ preoperator și pentru sedarea procedurală datorită debutului său rapid și duratei scurte de acțiune.
Combinarea DXM și a tranchilizantelor benzodiazepine poate avea efecte semnificative și potențial periculoase din cauza efectelor lor suprapuse asupra sistemului nervos central.
- Creșterea sedării și a somnolenței: Atât DXM, cât și benzodiazepinele pot provoca sedare. Atunci când sunt administrate împreună, aceste efecte pot fi intensificate semnificativ, ducând la somnolență pronunțată, amețeli și letargie. Acest lucru poate afecta funcțiile cognitive și motorii, crescând riscul de accidente și leziuni.
- Depresia respiratorie: Unul dintre cele mai grave riscuri ale combinării acestor medicamente este depresia respiratorie. Benzodiazepinele deprimă centrii respiratori din creier, iar dozele mari de DXM pot exacerba acest efect. Acest lucru poate duce la o respirație superficială sau încetinită, care poate pune viața în pericol, în special în contextul supradozajului.
- Deficiențe cognitive și motorii: Combinația poate afecta gândirea, judecata și coordonarea motorie. Acest lucru poate crește riscul de căderi și traume.
- Risc crescut de supradozaj: Proprietățile sedative ale benzodiazepinelor combinate cu efectele disociative ale dozelor mari de DXM pot masca semnele de supradozaj, făcând mai probabil ca o persoană să ia cantități excesive din oricare dintre substanțe. Simptomele supradozajului includ somnolență extremă, confuzie, pierderea cunoștinței și insuficiență respiratorie.
- Efecte psihologice: Ambele substanțe pot provoca confuzie și halucinații la doze mari. Combinarea lor poate intensifica aceste efecte, ducând la dezorientare severă și comportament potențial periculos.
Nu am întâlnit date confirmate privind afecțiunile acute și fatale asociate cu această combinație. În același timp, nu există semne de efecte recreative pozitive valoroase care ar putea acoperi riscurile acestei combinații.
Luând în considerare toate aspectele, recomandăm evitarea acestei combinații în orice condiții.
Last edited by a moderator: