Dextrometorfan (DXM) și tramadol
Dextrometorfanul (DXM) este un medicament utilizat în principal ca inhibitor al tusei în medicamentele fără prescripție medicală (OTC) pentru tuse și răceală. Acesta face parte din clasa de medicamente morfinice, dar are o varietate de efecte în funcție de doză și de contextul de utilizare.
DXM și metabolitul său activ primar, dextrorfanul, acționează ca antagoniști ai receptorului NMDA (N-metil-D-aspartat). Receptorul NMDA este un subtip al receptorului glutamat implicat în plasticitatea sinaptică, învățare și memorie. Prin blocarea acestui receptor, DXM poate produce efecte disociative, care sunt uneori comparate cu cele ale altor anestezice disociative precum ketamina sau PCP.
DXM are, de asemenea, proprietăți inhibitoare ale recaptării serotoninei. Aceasta înseamnă că crește nivelul de serotonină, un neurotransmițător-cheie în reglarea stării de spirit, prin prevenirea reabsorbției acesteia în neuroni. Această proprietate este motivul pentru care DXM poate provoca potențial sindromul serotoninei.
În plus, DXM acționează ca un agonist la nivelul receptorilor sigma-1, care sunt implicați în modularea eliberării neurotransmițătorilor și sunt implicați în reglarea dispoziției, a cogniției și a neuroprotecției. Rolul receptorilor sigma-1 în efectele globale ale DXM este încă în curs de studiu, dar poate contribui la proprietățile sale disociative și euforice.
La doze mai mari, DXM poate interacționa și cu alți receptori din creier, inclusiv receptorii nicotinici ai acetilcolinei și receptorii opioizi, deși afinitatea sa pentru aceștia este mult mai scăzută. Aceste interacțiuni pot contribui la unele dintre efectele mai complexe ale medicamentului.
Tramadolul este un opioid sintetic utilizat în principal pentru tratamentul durerii moderate până la moderat severe. Acesta are un mecanism unic de acțiune care îl deosebește de multe alte opioide, deoarece nu numai că afectează receptorii opioizi, dar influențează și sistemele neurotransmițătoare din creier.
Tramadolul acționează ca un agonist parțial la receptorul µ-opioid (receptorul mu-opioid). Acești receptori fac parte din sistemul opioid endogen, care modulează percepția durerii, starea de spirit și recompensa. Prin activarea acestor receptori, tramadolul ajută la reducerea senzației de durere.
În plus față de activitatea sa opioidă, tramadolul inhibă recaptarea serotoninei și norepinefrinei. Acești neurotransmițători sunt implicați în reglarea dispoziției și în modularea durerii. Prin creșterea nivelului lor în fanta sinaptică, tramadolul poate îmbunătăți căile inhibitoare descendente din măduva spinării, ceea ce reduce semnalele de durere înainte ca acestea să ajungă la creier. Această acțiune dublă face ca tramadolul să fie similar în unele privințe cu anumite antidepresive, în special cele din clasa SNRI (inhibitor al recaptării serotoninei-norepinefrinei).
Tramadolul este metabolizat în ficat de enzima CYP2D6 într-un metabolit activ numit O-desmetiltramadol (M1), care are o afinitate mult mai puternică pentru receptorul µ-opioid decât compusul parental. Acest metabolit este principalul responsabil pentru efectele opioide ale tramadolului. Cu toate acestea, eficiența acestei conversii poate varia de la un individ la altul din cauza diferențelor genetice ale enzimei CYP2D6, ceea ce duce la variabilitatea eficacității medicamentului și a riscului de efecte secundare.
Combinarea DXM și a tramadolului poate duce la efecte semnificative și potențial periculoase datorită interacțiunii mecanismelor lor farmacologice.
- Risc crescut de sindrom de serotonină. Atât DXM, cât și tramadolul inhibă recaptarea serotoninei, ducând la creșterea nivelului acestui neurotransmițător în creier. Atunci când sunt luate împreună, acest lucru poate crește semnificativ riscul de sindrom serotoninic, o afecțiune care poate pune viața în pericol. Simptomele includ confuzie, agitație, ritm cardiac rapid, hipertensiune arterială, febră, rigiditate musculară, tremor și, în cazuri severe, convulsii, comă sau deces.
- Depresie accentuată a SNC. Ambele medicamente pot deprima sistemul nervos central (SNC). Atunci când sunt utilizate împreună, riscul de depresie severă a SNC crește, ducând la somnolență profundă, depresie respiratorie și supradozaj potențial fatal. Acest lucru este deosebit de îngrijorător dacă oricare dintre medicamente este utilizat în doze mai mari decât cele prescrise sau în combinație cu alte deprimante ale SNC, cum ar fi alcoolul sau benzodiazepinele.
- Scăderea pragului convulsiilor. Se știe că tramadolul în sine scade pragul crizelor, ceea ce face ca acestea să fie mai probabile, în special la cei cu antecedente de convulsii. DXM poate exacerba acest efect, crescând și mai mult riscul de convulsii, în special la doze mai mari.
- Probleme gastrointestinale. Atât DXM, cât și tramadolul pot provoca efecte secundare gastrointestinale, cum ar fi greață, vărsături și constipație. Utilizarea combinată poate exacerba aceste efecte, putând duce la disconfort sever sau complicații, în special la persoanele vulnerabile.
- Efecte psihiatrice. Combinația poate duce, de asemenea, la creșterea riscului de tulburări psihiatrice, cum ar fi anxietatea, halucinațiile și, în cazuri severe, psihoza, în special din cauza proprietăților disociative ale DXM în doze mari și a impactului tramadolului asupra reglării dispoziției.
Având în vedere toate acestea, recomandăm evitarea acestei combinații în orice condiții.
Last edited by a moderator: